Acestea sunt doua desene pe care le-am făcut ieri jucandu-ma cu un pix roșu si unul albastru
Ma numesc Corina Chirila si am inceput sa desenez si sa pictez in anul 2000, cand aveam 13 ani, fiind inspirata de poezia Dorinta de Mihai Eminescu. Imi place sa desenez si sa pictez toaet lucrurile la care visez dar nu pot sa ajung si pentru mine arta este cel mai frumos mod de exprimare a celor mai profunde sentimente
joi, 29 septembrie 2011
marți, 27 septembrie 2011
Lumina raiului si iubirea ei nesfârșita
Acesta este un alt desen in pix având ca tema lumina raiului cu iubirea ei nesfârșita, floarea iubirii divine, iubirea aceea mai pura si mai puternica decât orice sentiment de pe lumea asta
marți, 20 septembrie 2011
Zeița Atena, desen nou
Prin acest desen in pix roșu si negru am dat viața zeiței Atena așa cum o vad eu, puternica, atletica, curajoasa si hotărâta, asemeni unei amazoane, ținând in mana flacăra înțelepciunii.
sâmbătă, 17 septembrie 2011
vineri, 16 septembrie 2011
Doi ochi căprui pictati cu cafea
Aceasta este o pictura pe care am creat-o ieri folosind doar cafea, o privire calda de caprioara in tonurile cafenii ale toamnei, doi ochi caprui, de culoarea cafelei ce privesc de sub frunzele aramii, o personificare a toamnei.
marți, 13 septembrie 2011
Otilia si Aurica din Enigma Otiliei in tonuri de cafea
Am realizat aceasta pictura inspirata din romanul Enigma Otiliei ieri folosind doar cafea pentru a picta.Prin aceasta pictura am incercat sa dau viața celor doua personaje si sa surprind relația dintre ele.Otilia si Aurica erau doua firi diametral opuse.
In acest tablou este Otilia, vesela, zâmbitoare, etalandu-se rochia in timp ce Aurica o privește cu invidie si dușmănie.
luni, 12 septembrie 2011
O entitate care ne învăluie cu lumina si iubirea ei nesfarsita
Acestea sunt doua desene prin care am încercat sa pun pe hârtie o trăire unica pe care a avut-o o persoana pe care o cunosc, așa cum a văzut-o cu ochii mintii. După parcurgerea tunelului aburos si întunecat cu o lumina la capăt pe care il vad toți oamenii când mor. Respectiva persoana a simțit ca se integrează in acel ceva plin de lumina care o învăluie si ii transmite iubire, o iubire infinita, mult mai puternica decât iubirea oricărei ființe de pe lumea asta, o iubire asemănătoare cu iubirea materna dar mult mai puternica. Acel ceva plin de lumina si de iubire o învăluia precum o floare cu petale de lumina. O farama din acea lumina divina se regăsește si in noi, in sufletul nostru. Aceasta este lumina pe care o vad si o simt mulți dintre noi înainte sa moara.