Acestea sunt 3 naturi statice pe care le-am desenat când aveam 17 ani si mă pregăteam sa dau la facultatea de arte. Natura statica nu e nici pe departe genul meu favorit dar le-am făcut pentru ca așa se cerea in școlile de arte, mai ales la admitere la UNARTE. Din fericire nu am făcut Tonitza ci am ales un liceu de matematica-informatica dar mama găsise un profesor de la Tonitza care mă pregătea pentru admiterea la arte. Mai jos sunt câteva desene făcute de acel profesor.
Fara sa mă laud privind aceste desene si creațiile mele observ o mare diferența. Ale mele sunt mult mai complexe in timp ce ale lui sunt simpliste, grosolane lipsite de detalii si făcute la repezeala. Spre deosebire de mine acest profesor folosea foarte multe linii drepte frânte si întrerupte ceea ce din punctul de vedere al școlilor de arta care mai degrabă strica talentele este corect dar din punct de vedere psihologic nu este deloc in regula, prezenta liniilor frânte si întrerupte putând indica lipsa de răbdare, instabilitate, agresivitate, impulsivitate etc. Si in 2006 când am fost la cursul de la UNARTE profesorilor de acolo nu le plăcea ca folosesc prea multe linii curbe si nu linii drepte. Cu alte cuvinte ce e ok din punct de vedere psihologic nu este in regula din punct de vedere artistic la școlile si facultatile de arta fiind favorizați indivizii care au anumite probleme psihologice care se reflecta si in desen. Si ne mai miram de ce se zice ca pictorii sunt nebuni.
Mi-a mai zis si un profesor de acolo ca la facultatea de arte nu sunt admiși cei mai talentați candidați ci cei mai ascultători care fac ceea ce le cer profesorii, nu ceea ce isi doresc ei. In acest fel facultatea de arte omoară creativitatea studenților si strivește talentele impunând un anumit stil, doar câteva teme cum ar fi natura statica si portretele modelelor de acolo si o singura maniera de a desena si a picta.
Banala natura statica este ca un pat al lui Procust pentru tinerii artiști. Aproape toți profesorii de arte le impun elevilor sau studenților lor sa realizeze naturi statice in loc sa deseneze sau sa picteze ceea ce simt, ceea ce isi imaginează ceea ce vine din sufletul lor si acesta este doar unul dintre modurile in care profesorii zdrobesc creativitatea tinerilor. Din păcate acest lucru nu se întâmpla numai in domeniul artistic ci aproape in toate domeniile. Daca studentul vine cu ideea lui, de exemplu un anumit proiect de cercetare in domeniul biologiei sau al geologiei nu are nici-o șansa temele proiectelor de licența si de disertație fiind impuse de cele mai multe ori de profesori. Studentul este transformat intr-un simplu executant care face tot ce ii comanda profesorul, un papagal care cânta după cum ii dictează altii pierzandu-si propria personalitate.
Asta am simțit-o eu in facultate: faptul ca școala te invata in primul rând sa fii obedient, sa nu cumva sa ridici capul si sa lupți pentru ideea ta, sa faci doar ceea ce iti spun alții. Din acest punct de vedere școala seamănă foarte mult cu armata. Deși se spune ca invatamntul formează tanara generație in realitate mai ales in domeniul artelor lucrurile stau cu totul altfel scoala fiind cea care ingradeste talentul si libertatea de exprimare artistica a tinerilor aceștia fiind obligați sa meargă toti pe aceeasi linie, sa faca desene si picturi cat mai asemănătoare intre ele si lipsite de originalitate si individualitate.
Nu îmi pare rău ca nu am luat la UNARTE pentru ca nu mi-ar fi plăcut sa merg pe schemele lor rigide si sa-mi irosesc timpul si talentul facand nu stiu cate naturi statice si portrete care seamănă izbitor de mult cu cele pe care le-au făcut mulți alții înaintea mea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu