Creatiile mele inspirate din poezia “Dorința” de Mihai Eminescu pe care le-am realizat din 2000 si pana acum

Vino-n codru la izvorul
Care tremura pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.
Si în bratele-mi intinse
Să alergi, pe piept să-mi cazi,
Să-ti desprind din crestet valul,
Să-l ridic de pe obraz.
Pe genunchii mei sedea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar în par infiorate
Or să-ti cada flori de tei.
Fruntea alba-n parul galben
Pe-al meu brat încet s-o culci,
Lasind prada gurii mele
Ale tale buze dulci…
Vom visa un vis ferice,
Ingina-ne-vor c-un cânt
Singuratice izvoare,
Blinda batere de vint;
Adormind de armonia
Codrului batut de ginduri,
Flori de tei deasupra noastra
Or să cada rinduri-rinduri.

Poezia de mai sus “Dorința” de Mihai Eminescu a fost prima mea sursa de inspirație.
Si acum îmi amintesc ce sentimente puternice si ce gânduri a trezit aceasta poezie in mintea mea in anul 2000 când am citit-o. Poezia m-a făcut sa simt si eu dorul puternic pe care l-a simțit poetul când a scris-o. Parca vedeam codrul, izvorul, teiul înflorit cu mirosul lui atât de frumos si mai ales fata cu parul galben care apare in majoritatea poeziilor lui Mihai Eminescu, Cassandra, fata din Ipotești care a murit de dropica la doar 19 ani lasandu-l pe poet atât de îndurerat, prima si marea iubire a lui Eminescu.  După ce am citit poezia am început sa-mi imaginez ca sunt eu acolo in locul poetului, in codru alături de aceasta fata si ca pot sa o țin in brațe si sa o sărut. Pur si simplu m-am îndrăgostit de iubita lui Eminescu

Am simțit nevoia sa exprim intr-un fel ceea ce simt si sa pun pe hârtie aceasta imagine feerica din mintea mea. In imaginea de mai sus este pictura pe care am realizat-o atunci, in toamna anului 2000, fiind inspirata de aceasta poezie. Atunci am încercat sa pun pe hârtie imaginea fetei din poeziile lui Eminescu venind spre mine prin ploaia de flori de tei si ridicandu-si valul alb de pe cap. Am mai realizat si alte desene si picturi inspirate din aceasta poezie. Pana acum am facut 13 desene si picturi inspirate din poezia Dorința, 13 ipostaze ale iubitei lui Eminescu, imaginea ei de 13 ori
Mai jos sunt niște desene si picturi pe care le-am realizat in 2002 si 2003 încercând sa pun pe hârtie aceeași imagine a iubitei lui Eminescu in codru, in lumina lunii, sub ploaia de flori de tei, alergând spre mine, imagine care mă obseda si îmi doream atât de mult sa fie reala. 10 ani m-am tot gândit la ea si la cum ar fi daca as fi eu langa ea in codru si as putea sa-i ridic valul alb care ii acoperă parul blond si sa o sarut. Parca o vedeam, tanara si frumoasa, blonda cu ochii albaștrii, așa cum era ea. Parca o vedeam langa mine

 

 

Deși atunci nu stăteam prea bine la capitolul anatomie si când mă uit pe aceste desene îmi vine sa rad de mine si de felul cum desenam pe vremea aceea am păstrat aceste desene si picturi pentru ca înseamnă ceva pentru mine. Deși nu au cine știe ce valoare artistica pentru mine aceste desene si picturi au o foarte mare valoare sentimentala si când le privesc încep sa retrăiesc acel vis de iubire pe care l-am trăit in mintea mea atunci când le-am făcut.



Acesta este un desen in pix inspirat din poezia “Dorința” pe care l-am realizat in 2004 imaginand-mi ca sa sunt eu in brațele iubitei lui Eminescu, ii desprind din crestet valul, il ridic si ne sărutam in timp ce florile de tei cad asupra noastră rânduri-rânduri. M-am desenat si pe mine (roșcata) langa fata blonda din poeziile lui Eminescu.

Acestea sunt doua desene inspirate tot din poezia Dorința pe care le-am realizat in 2005 folosind un pix roșu, unul verde si hârtie verde. Prin aceste desene am redat imaginea corpului iubitei lui Eminescu acoperit doar de flori de tei si frunze.

 
Acestea sunt cele mai noi creații inspirate din poezia Dorința, un desen in creion si o pictura in acuarela prin care am încercat inca odată sa redau acel sentiment transmis de poezie si sa aștern pe hârtie imaginea iubitei lui Eminescu stand goala superba, in codrul verde sub teiul inflorit din care florile cad sub forma de ploaie pe valul ei alb pe acare ea il ridica printr-un gest plin de gratie, in parul ei galben-auriu si pe trupul ei gol si superb.